Discutie intre informaticieni

M: mai traiesti ?
R: … ce inseamna ‘a trai’?
M: a trai == a programa
R: atunci, da!!

Posted in Uncategorized | 2 Comments

Exercitiu de imaginatie

Cati ani ai? Imagineaza-ti ca ai 5. Nu trebuie sa te trezesti dis-de-dimineata. Nu trebuie sa mergi la scoala. Nu trebuie sa stai noaptea sa-ti termini temele. Nu trebuie sa faci de mancare si nu ai nici haine de spalat. Nu esti prin nimic legat de lume.

Esti liber. Imagineaza-ti ca esti liber. Uita de tot ce te inconjoara si imagineaza-ti ca esti liber.

Ce faci cand ai 5 ani si esti liber? Nu sunt multe posibilitati… Te trezesti de dimineata, mananci ceva la repezeala si alergi spre terenul de joaca. Acolo te asteapta prietenii tai. Te cearta ca ai intarzaiat. Nu-i asculti. Te arunci in iarba si ii chemi. Ei abia asteapta si vin peste tine. Va rostogoliti. Radeti. Sunteti fericiti.

Pe la amiaza dai o fuga pe o strada din apropiere unde o femeie iti intinde, prin gard, ceva de mancare. Ii multumesti si mananci repede fara sa mesteci. Nu ai timp de pierdut. Joaca e mai importanta!

Mai alergi putin apoi gasesti un loc umbros unde te intinzi sa te odihnesti. Iti freci obrazul de un smoc de iarba. E o zi frumoasa ca oricare alta. O iubesti! Intr-un final adormi.

Auzi o masina oprindu-se in apropiere. Coboara niste oameni. Nu-i bagi in seama. Esti obisnuit cu oamenii si cu masinile. De obicei trec pe langa tine si isi vad de treburile lor.

De data asta se opresc aproape. Ridici capul sa vezi ce vor. Poate au vazut cum te jucai si vor si ei sa se joace cu tine si cu prietenii tai.

Unul intinde o teava spre tine. Nu stii ce e cu ea. Nu apuci sa te ridici si auzi o bubuitura care rupe lumea din jur. Simti o durere naprasnica in sold. Te ridici ca un arc si fugi. Fugi. Ajungi la capatul strazii si te opresti. Ceva nu e in regula. Durerea din picior se transforma intr-o ameteala care-ti cuprinde incet tot corpul. Simti ca nu mai ai putere. Simti ca ai pierdut controlul. Picioarele ti se inmoaie iar casele din jur incep sa danseze. Trebuie sa te lasi jos. Te rostogolesti ca sa scapi de mancarime. Incerci sa strigi dar nici gatul nu te mai ajuta. Scoti doar un grohait ca al unui porc injunghiat.

Esti o carpa. Cineva vine spre tine, te prinde de picioare si te duce spre o dubita. Te arunca intr-o cusca. Acolo mai sunt doi copii care plang si striga dupa mama lor.

Masina pleaca. Incepi sa te trezesti. Te uiti in jur. Ce cauti intr-o duba murdara de marfa?! Trebuie sa fie o greseala. Incerci sa rupi grilajul cu mainile, cu dintii. Uffff … e otel … nu reusesti nici macar sa il zgarii.

Singurul lucru pe care il poti face e sa strigi. La volan e un om care asculta muzica data la maxim. Se face ca nu te aude. Ce are cu tine? De ce nu te-a lasat sa te joci in continuare ? Nu ai facut rau la nimeni. Esti prea mic sa stii sa faci rau …

Masina iese din oras. Oare unde va duce? Ii intrebi pe ceilalti copii. Nici ei nu stiu nimic. Se jucasera de dimineata, chiuisera si apoi au patit la fel ca si tine.

Sunteti pe un drum de tara, tot mai departe de oras. Va zgaltaie puternic. Intr-un final va opriti. Cineva deschide usa dubitei si ia cusca in care stati ingramaditi. Deschide o poarta grea din fier si va duce intr-o incapere fara lumina. Apoi pleaca si inchide totul cu un lacat cat un munte.

Te uiti in jur. Nu vezi prea bine. Auzi copii plangand. Multi copii.

Zilele trec. Incet, foarte incet … N-ai mai mancat de 2 zile. Din cand in cand usa aceea de fier se deschide, intra cineva si iti arunca in fuga niste coji de paine mucegaita. Esti atat de infometat incat nu mai conteaza ca e stricata. Apa? Un copil striga ca el a baut ce era pe jos… Stii bine ca acolo nu e apa.

Intr-o zi usa se deschide larg si intra mai multi oameni. Oare ce vor? Isi dau seama ca a fost o greseala si ne dau drumul ?

Se apropie de custi. Poarta manusi groase. Au si niste bate cu ei. Deschid o cusca. Copiii de acolo sunt speriati si nu vor sa iasa. Un om merge in spatele custii si o loveste cu piciorul. Copii fug afara. Nu apuca sa faca cativa pasi si un alt om ii loveste cu bata. Primul copil cade fara suflare. Al doilea e lovit in fata si i se rupe maxilarul si nasul. Sangele ii tasneste peste tot.

Esti ingrozit. Esti ingrozit! N-ai mai clipit deloc si nu reusesti sa inghiti nodul din gat.

Custile sunt golite una dupa una. In mijlocul incaperii se ridica incetisor un morman rosu. Un copil inca se zbate ca o râma taiata in doua. Un om il apuca de picioarele din spate si il loveste cu putere de peretele incaperii. Se aude un sunet oase rupte. Copilul nu mai misca.

Se apropie de cusca ta. Tu urmezi. Ti s-au inmuiat picioarele si ti-e rau. Stii ca n-ai nici o sansa… Vrei doar sa se termine cat mai repede si sa nu doara deloc. Te ridici in picioare, iesi din cusca si inchizi ochii …

De ce lumea nu poate sa fie un loc de joaca pentru toti ? De ce ? De c …

P.S. Poate asta nu ti s-a intamplat tie personal … dar cu siguranta se intampla in fiecare zi cu sute sau mii de caini …

Posted in Uncategorized | 1 Comment

Somcuta Mare

Prolog
Am scris aceasta caracterizare cu multi ani in urma. Este vorba despre un sat de munte pe nume Şomcuta Mare. Prima oara cand am auzit numele nu l-am retinut corect. Aveam impresia ca este Şomcuţa Mare (adica un diminutiv alaturi de un atribut care sa scoata in evidenta ca desi e un sat foarte mic, e totusi mare).

Din curiozitate incepusem sa caut informatii despre Şomcuta Mare. Dar n-am gasit… Intalnisem cativa oameni care pretindeau a fi de acolo, dar nici unul nu vrusese sa-mi spuna prea multe despre el. Erau scumpi la vorba si la toate intrebarile raspundeau scurt, cu da/nu, fara alte amanunte.

Am incercat sa merg pana acolo, sa ma documentez la fata locului, dar indicatoare rutiere care sa te indrume spre zona aceea nu exista…

Cu toate acestea m-am incapatanat sa scriu …

Am publicat o prima versiune pe Wikipedia, crezand ca in acest fel as putea sa-l scot din anonimat. Dupa cateva zile articolul a fost sters, nimeni nefiind convins ca Şomcuta Mare exista in realitate. Am mai cautat informatii, am refacut si completat articolul, in speranta ca editorii Wikipedia il vor accepta. Dar, a fost respins din nou! Probabil nici ei nu auzisera de Şomcuta Mare si prin urmare au evitat sa publice despre ceva necunoscut.

Recent am gasit o varianta preliminara a articolul meu pe pagina celor mai mari perle de pe Wikipedia. Nu am inteles de ce un articol subtire care prezinta doar franturi ale unei realitati fantastice este considerat o perla. Somcuta Mare poate fi considerata o perla, un diamant, o bijuterie, dar la nici un caz un articol despre el nu s-ar putea ridica la acelasi nivel!

Vazand ca totusi articolul a fost preluat de altii, m-am gandit ca poate totusi mai exista oameni care au auzit de Somcuta Mare si pentru care descrierea mea este de folos.

Mai jos este articolul asa cum l-am lasat la ultima verificare.

Eu n-am fost niciodata in Şomcuta Mare. Nici n-as putea sa-l localizez pe harta. Dar, daca cineva, trecand printr-o spartura crapata-ntr-un curcubeu, ajunge intr-o zona in care simte ca nu-i mai lipseste nimic … atunci sa stie ca a ajuns in Şomcuta Mare …

…………………………………………………………………………….

Șomcuta Mare este amplasată acolo unde se întâlnesc povestea, poezia și cântecul. Oricine ajunge în acel loc nu mai dorește să plece.

Oamenii

Fiecare om din Șomcuta Mare este o poveste.

Copiii

Fiecare copil din Șomcuta Mare își alege singur ce să devină în viață. Unii doresc să devină culori. Alții păsări. Alții îngeri. Unii doresc să ajungă în America pentru a ajuta și alți copii să viseze. Tuturor li se îndeplinește dorința.

Indeletniciri

Oamenii din Șomcuta Mare scot aur din soare și diamante din stele. În timpul liber vorbesc cu privighetorile.

Hrană

La micul dejun savurează o poezie. La amiază se hrănesc cu muzică. Setea o potolesc cu poveste. Înainte de culcare gustă un basm.

Copaci

Copacii au flori de argint alb si fructe de aur. Aceste fructe nu se găsesc la piață pentru că nimeni nu și-ar putea permite să le cumpere. Singura șansă de a gusta din ele e să te împrietenești cu cineva din Șomcuta.

Flori

Florile înfloresc pentru oameni. Nimic nu se compară cu o floare dăruită de cineva din Șomcuta.

Fauna

In Șomcuta trăiesc doar pui de stele.

Datini și obiceiuri

Fiecare zi e o sărbătoare în Șomcuta Mare. În astfel de zile oamenii își dăruiesc unii altora fericire îmbrăcată în diverse forme: zâmbete, mânunchiuri de vise, stropi de rouă, raze de luceafăr, cântece de argint, fire de noroc, etc.

Mijloace de transport

Oamenii din Șomcuta Mare călătoresc cu gândul. Cei mai leneși se deplasează dintr-o parte în alta pe o rază de lumină.

Concluzie

Mă întreb dacă lumea ar fi fost posibilă fără Șomcuta Mare.

Posted in povesti | Leave a comment

Cum s-au nascut colindele

era demult … intr-o seara de iarna …
intr-o pestera, in jurul unui foc pe cale sa se stinga, statea ghemuit un baietel cu o suba de oi pe umeri
parintii nu erau cu el
plecasera de cateva zile sa gaseasca ceva de mancare si nu se intorsesera.
il lasasera pe el sa aiba grija de foc si de surioara lui mai mica.
ii lasasera si niste mancare … niste struguri uscati… cat sa le ajunga o zi pana se intorc ei cu alta hrana.

strugurii se terminase repede … si altceva nu gasisera.
sora lui statea intr-o coaja de copac infasurata intr-o blana de oaie.
plansese toata ziua de foame … dar acum se potolise.
nu mai zicea nimic.
baiatului ii era frica sa se uite inspre ea.
incerca sa isi imagineze ca nu e acolo …

focul era tot mai slab
aruncase in el cam tot ce gasise prin pestera
alte lemne nu mai avea si nici nu putea iesi afara pentru ca zapada viscolita acoperise gura pesterii.

nu mai avea nimic de facut
statea ghemuit cu simturile amortite
fara sa isi dea seama incepu sa se legene cu miscari de oligofren
blana de oaie il zgaria usor pe umeri, pe brate si pe picioare
era asa de bine …
senzatia aceea il facea sa se simta viu
de pe tavanul pesterii apa picura incetisor … iar in cadere se auzea ca un clopotel ce vestea un inceput.
dintre buze i se desprinse un geamat. Apoi inca unul. Si inca unul …
primele erau de frig si foame
apoi uita de ele …

isi imagina ca reusise sa iasa din pestera si gasise o casa de pe hornul careia iesea fum …
inauntru se zareau niste oameni.
printr-o crapatura ii vedea cum stateau in pat la caldura … cu mesele incarcate de colacei unsi cu miere …
in geam erau niste flori albe gingase

sunetul din gatul lui incepea sa prinda contur
printre dinti se auzeau cateva cuvinte silabisite tremurat:

Scoala gazda din patut
Scoala gazda din patut
Scoala gazda …

Si imi da un colacut

Ca mamuca n-o facut

Sita deasa n-o avut

Pe cand sita-o capatat

Covata i s-o crapat

Cand covata o lipit

Cuptorul nu s-o urnit

era o miciuna tot ce gandea … stia si el asta. Mamuca lui nu facuse colaci pentru ca nu se mai intorsese acasa…
dar, in momentul acela era prea slabit iar minciuna il incalzea mult mai tare decat adevarul.

florile acelea din geam il fascinau.
nu-si putea rupe ochii de la ele.
ar fi vrut sa spuna ceva frumos despre ele.
un cuvant mai puternic decat esenta care le tinea in viata
nu mai putu sa zica decat:


Florile, florile dalbe
Florile, florile dalbe
Florile, florile dalbe
Florile, florile, florile ….
……….

aceasta a fost prima colinda …

parintii nu s-au mai intors cu mancare …
iar focul a mai palpait pentru cateva clipe …

P.S.
nu stiu cine a mai fost in pestera si cum de a auzit cantecul abia soptit … pentru ca altfel nu-mi explic cum de-a ajuns pana-n zilele noastre …

Posted in Uncategorized | 1 Comment

Abia aștept…

E atât de întuneric în jur. Abia aștept să mă nasc !

M-am săturat să stau în casă. Abia aștept să mă joc !

Am învățat mai bine ca toți. Abia aștept să iau premiul I !

Sunt obosit. Abia aștept să vină vacanța !

Am văzut 2 maini frumoase. Abia aștept să le țin în ale mele !

M-am înscris la școala de șoferi. Abia aștept să iau carnetul !

M-am angajat. Abia aștept să încep lucrul !

Scrie atat de frumos! Abia astept sa citesc ce a mai scris!

Sunt atât de îndrăgostit. E atât de frumoasă. Abia aștept să mă căsătoresc cu ea !

Am luat un credit. Abia aștept să ne mutăm în garsoniera nouă !

Sunt la maternitate. Abia aștept să-mi văd copilul !

Lucrez până seara târziu. Abia aștept să merg în concediu !

Am muncit mult pentru firma asta. Abia aștept să promovez !

Nu o mai suport pe nevastă-mea. Abia aștept să plec în delegație cu noua colegă.

Sunt bătrân. Abia aștept să ies la pensie !

Nu mă simt bine deloc. Abia aștept să vină rezultatele analizelor !

Sunt plin de cancer. Nu mai pot de durere. Abia aștept să mor !

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Ce se întâmplă cu oamenii bătrâni ?

Câinii bătrâni sunt abandonați pe câmp, departe de casă. Îi vedem prin gări, fără dinți, cu ochii aproape orbi, surzi la sunetul trenurilor, rupând cu disperare orice pungă ce miroase a mâncare.

Mașinile ruginite sunt duse la depozitul de fiare vechi. Oameni care nu au călătorit niciodată cu ele le smulg scaunele, le sparg geamurile, le taie roțile și apoi le rup sub lovituri grele de baros.

Copacii bătrâni sunt tăiați din rădăcină. Lemnul lor, aproape putrezit, nu mai este bun nici pentru hârtie nici pentru mobilă. De obicei sunt lăsați să se topească la marginea drumului acoperiți de frunze ce până nu demult vorbeau soarelui și făceau cu mâna lunii.

Hainele vechi sunt aruncate în lada de gunoi și apoi putrezesc sub ploi și mormane de resturi. Altele, mai norocoase, sunt tăiate și transformate în cârpe de șters picioarele. Cele unicat – care într-o zi întorceau privirile pe stradă – sunt uitate într-un dulap și apoi mâncate de molii.

Vacile bătrâne – care dăduseră lapte cât pentru șapte vieți – sunt trase cu lanțuri grele în mașini ruginite care apoi le duc în mare viteză la abatoarele din afara orașelor. Oameni care nu le-au mângâiat niciodată le lovesc cu un ciocan mare în creștet. Apoi alte mașini aduc carnea înapoi în oraș și alți oameni le mănâncă râzând.

Casele vechi sunt părăsite. Ploile pătrund prin acoperiș, șobolanii le invadează podelele, iar copiii le sparg geamurile și le scrijelesc pereții. Cu timpul zidurile se dărâmă, iar apoi un buldozer aruncă mormanul de cărămizi topite și lemn putrezit, undeva departe la malul unui râu să nu le mai vadă nimeni.

Cu oamenii bătrâni ce se întâmplă?

Posted in Uncategorized | 1 Comment